Get tested for hiv!

Melancolie? poate...

Nesiguranță, teamă de necunoscut, un amalgam de sentimente mi-a acaparat mintea în ultimele zile. Poate îmi e teamă să aleg considerând că în viață am făcut numai alegeri dintre cele mai nereușite ... Uneori am momente când pur și simplu mă satur de viață, și stau, gândindu-mă la moarte. Când va veni ea oare? Dacă ar veni acum nu mi s-ar părea deloc prea devreme. Ce aș mai avea de trăit? De ce aș mai trăi în continuare? De se să trăiesc, când viața e o povară în majoritatea timpului, iar momentele pure de fericire durează atât de puțin încât nici nu-ți dai seama că le-ai trăit de-abia după ce au trecut ... Am uitat să caut bucuria în lucrurile mici. Sper că starea asta se datorează doar unei mici depresii declanșate de sfârșitul anotimpului meu preferat, vara. Let's blame it on the autumn! Voi cum preferați să treceți peste aceste momente? Singuri sau căutând alinarea unei persoane dragi? Deși până acum am trecut peste momente de acest gen singur, de data asta aș vrea să simt afecțiune, aș vrea să văd cum cuiva îi pasă, aș vrea să fiu din nou scos din umbră și adus în bătaia razelor soarelui...