Get tested for hiv!

Melancolie? poate...

Nesiguranță, teamă de necunoscut, un amalgam de sentimente mi-a acaparat mintea în ultimele zile. Poate îmi e teamă să aleg considerând că în viață am făcut numai alegeri dintre cele mai nereușite ... Uneori am momente când pur și simplu mă satur de viață, și stau, gândindu-mă la moarte. Când va veni ea oare? Dacă ar veni acum nu mi s-ar părea deloc prea devreme. Ce aș mai avea de trăit? De ce aș mai trăi în continuare? De se să trăiesc, când viața e o povară în majoritatea timpului, iar momentele pure de fericire durează atât de puțin încât nici nu-ți dai seama că le-ai trăit de-abia după ce au trecut ... Am uitat să caut bucuria în lucrurile mici. Sper că starea asta se datorează doar unei mici depresii declanșate de sfârșitul anotimpului meu preferat, vara. Let's blame it on the autumn! Voi cum preferați să treceți peste aceste momente? Singuri sau căutând alinarea unei persoane dragi? Deși până acum am trecut peste momente de acest gen singur, de data asta aș vrea să simt afecțiune, aș vrea să văd cum cuiva îi pasă, aș vrea să fiu din nou scos din umbră și adus în bătaia razelor soarelui...

Post-Madonna

Omg, am fost with my Bf, diabolic_divine și alți amici la Madonna !!! Yeaaah! It was awesome! Brilliant! Cool! Extatic! Orgasmic! Mi-a plăcut la nebunie, atmosfera a fost ok, iar condițiile românești ... acceptabile. Per total m-am simțit foarte bine, și sper ca mesajul Madonnei a ajuns in sufletul majorității spectatorilor (mulți dintre ei care nu prea aratau ei a fani Madonna, but whatever ... daca omu a luat bilet la concert, treaba lui :p). Prestația Madonnei nu m-a dezamăgit, iar sonorizarea mie mi s-a părut a fi chiar bună...

Aveți aici o mostră de Feel_the_Betch și diabolic_divine așteptându-l pe Paul Oakenfold să vină să ne încălzească :p .

Pre-Madonna

Gata, momentul mult aşteptat e pe cale să se înfăptuie! Madonna deja este pe pamânt românesc! Pentru 1 zi Madonna simte româneşte! Toate ziarele au vuit, încercând să stoarcă un tiraj cât de mar eposibil pe seama maşinii de făcut bani numită Madonna. Fiecare gazetă a imaginat fel şi fel de articole, de la "Madonna, nu vrei să fii mamă şi pentru “Micul Mowgli” din România?" până la "Madonna se teme să nu fie asasinată la Bucureşti".

Se exagerează. se inventează, se scrie, media românească nu are cum să nu profite de un asemenea subiect. La tv vedem în direct cum aterizează diva, cum ajunge la hotel, îi auzim povestea ... S-a înfiinţat postul de radio Madonna ... Cam multa Madonna, chiar şi pentru un fan infocat, nu credeţi? Azi e concertul, am bilet la Gazon B, deci nu o să văd decât un mic punct pe scenă, iar punctul ăla e Madonna. poate daca sunt norocos și descurcăreț reușesc să mă strecor mai în față, măcar la Gazon A. Dacă vreți, cei mai din față de la Gold Bar sau Gazon A puteți veni cu foi A4 imprimate cu "ROMANIA LOVES YOU", ca să vadă diva cât de mult o iubim - campanie susținută de radiomadonna.ro, europa fm, radio21, cateva siteuri de muzică și, se pare, și de mine.

Pentru cei care își fac griji că nu au bani să ajunga acasă sau, după caz, la Madonna After-Partyz fiți fără griji, municipalitatea e în slujba noastră și s-a gândit să prelungească programul Metrorex pana la 1.00 iar RATBul circulă pana la 2.00, cu câteva linii special create. http://www.radiomadonna.ro/stiri/1774/concert-madonna-program-metrorex-si-ratb/ .

De-abia aștept să ne distrăm împreună! Madonna rocks!

Mylene Farmer - Degeneration

Piesa asta nu mai are nevoie de niciun comentariu. Tot ce mai pot spune e ca o ador pe Mylene Farmer. Ador muzica ei, ii ador clipurile si mai ales ador concertele ei. Unul din visele mele este sa pot ajunge sa o vad live, la un concert undeva in Franta. Chiar daca afara este mohorat si innorat, totusi soarele parca sta sa rasara din nou pentru mine.

"Coma des sexes, des styx, t'es statique
Coma des sexes, des styx, extatique
Coma des sexes, des styx, des-des statiques
Coma des sexes, des styx, esthetique "

Leşinurile vieţii

Ce poate fi mai plăcut într-o zi toridă de vară decât să leşini, singur fiind, într-un loc constant aglomerat precum Piaţa Unirii?

Nimic altceva, cred eu. Oricum, ca şi locaţie este foarte ok, pentru că, din fericire, se gaseşte cineva din mulţimea de oameni care se agită constant să te prindă şi astfel să nu cazi pe şinele tramvaiului care tocmai ajungea în staţie. Deasemenea, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti mai avem şi un cort dotat cu un aer condiţionat wannabe şi apă nu foarte rece unde poţi fi dus să-ţi revii, însoţit mulţimea strânsă buluc să vadă evenimentul secolului, de parcă n-ar mai fi văzut vreo persoana ever leşinând.

Leşinul de astăzi a fost cel de-al 3 lea din viaţa mea şi primul leşin nevând companie prin preajmă. Deh, omul şi-o mai face şi cu mâna lui când pleacă nemâncat şi fară apă la el pe o căldură insuportabilă, urmărit de un soare arzător, călcând pe un asfalt moale şi cleios.

De fapt, lucrul care m-a deprimat nu a fost faptul că am leşinat, ci că nu am primit niciun semn de viaţă de la o persoană care, dacă ar fi ţinut cu adevărat la mine, ar fi trimis măcar un sms să mă întrebe dacă am ajuns cu bine acasă.

Well, whatever, acum chiar nu mai contează. Contează că, incredibil dar adevărat, ceva s-a întâmplat, planetele s-au aliniat şi Pământul a decis că mai are nevoie de umbra mea pentru ceva timp de-acum încolo...ramâne de văzut cât de mult.Eu sper să nu fie zgârcită Mama Gaia şi să îmi mai acorde ceva timp.

Nu the near-death experience m-a marcat astazi, că din astea am mai avut, ci perioada cât am fost leşinat. Pot spune că imi place să leşin. There, i said it! E atât de plăcută senzaţia aceea atunci cand ţi se împăienjenesc ochii, iar totul din jurul tau just fades away, apoi nu mai vezi, auzi şi simţi nimic. Eşti doar tu, întunericul şi gândurile tale. E un moment de maximă linişte, care din păcate nu durează prea mult, căci în curând incepi să-ţi revii, deschizi ochii şi primul lucru pe care îl vezi este o mulţime de ochi necunoscuţi care se holbează la tine. Iţi revii la realitate şi conştientizezi că momentul acela plăcut de imponderabilitate a trecut.

Viaţa şi leşinurile ei. Momente de linişte neaşteptate într-o mare saturată de zgomote.

Summer rain

Sambata seara ... asfaltul şi clădirile, totul din jur încă se încăpăţâna să radieze căldura acumulată peste zi. Parcă totuşi e mai bine afară decât în casă. Ies cu My Bf, Răzvan out. Pe drum o mai racolez şi pe Gabriela, one of my betchez, maybe the biggest of them all, împreună cu some random guy. Pentru început mergem in TITANII (apropo, nu ar trebui sa fie un spatiu intre "TITAN" şi "II", daca parcul nu se numeşte "Titanii", aşa cum credeam eu pana de curând, ci "Titan 2" ?) unde am fost la o minunată punere în scenă a "Twelfth Night" de William Shakespeare. Teatrul Bulandra s-a prezentat excelent şi de data asta, tehnica modernă însă nu. Sunetul a lăsat de dorit pe alocuri. Apoi stomacele şi-au cerut şi ele tributul şi am mers for a quick bite la Romană. Mă despart de Gabriela. Tonight she's a serious betch, nue dispusă să-şi piardă nopţile. E trecut de miezul nopţii, so it's party timeee! Ajunşi in Soho descoperim că Lounge-ul de sus ţine loc de club în cursul serilor de weekend, aşa că am decis să dăm o tură şi prin Stamba. Nice atmosphere, locul este populat, deci am rămas afară, învăluiţi de răcoarea nopţii şi de lumina pală a unei lumânări, sorbind amândoi cu nesaţ din berea neagră poate puţin prea cu întârziere adusă. Nu-i nimic, pentru mine e suficient faptul că el este lângă mine. Mă simt pierdut în privirea lui care reuşeşte să mă facă să mă simt imponderabil, plutind undeva, printre stele. Mă simt în siguranţă, simt timpul cum se scurge, ocolindu-ne precum un râu ocoleşte o stâncă... nu mai vad nimic în jur. Suntem în lumea noastră. Mese, oameni, lumânări, nimic nu mai contează pentru mine. Tot ce văd este chipul lui angelic în lumina caldă a lumânării care stă să se stingă. Mâinile noastre se descoperă, se ating, se joacă, se mângâie. Mă sărută. Deşi cu pleoapele închise parcă văd o străfulgerare. Curând începe să plouă. o ploaie de vară, neaşteptată şi răcoroasă. Mă bucur de stropii ce cad, atingându-ne gentil, răcorindu-ne. Ploaia se înteţeşte, iar noi coborâm. Nu foarte multă lume. Fundalul sonor e marfă, însă eu nu intru în atmosferă, nu reuşesc să-mi acordez trăirile în ritmul muzicii. Ne reîntoarcem in Soho. E plin. Aerul e sufocant. Atmosfera e marfă, muzica e cool. Dansăm, apoi iesim afară, răcorindu-ne cu alti stropi din ploaia de vară. Mă întâlnesc cu Florin, un amic recent întors în ţară. Îi fac cunoştinţă cu Răzvan. În curând îşi găseşte şi el un partener de dans, iar noaptea continuă, dansând şi răcorindu-ne până în zori. I love my baby and I know he loves me too. Sorry if I've ever done something wrong, but that's just me, I can't help fucking things up. Azi mergem să-l vedem pe Bruno. De-abia aştept să mă doară obrajii de la atâta râs.

I wanna see more happy people !

Ador piesa asta, cred că o să fie imnul verii ăsteia pentru mine!

E vară! Anotimpul petrecerilor nesfârşite, al plecărilor spontane la munte şi la mare, al distracţiei şi al concediilor.

E minunat, e soare, e cald, lume multa pe străzi, în cluburi, în cafenele. E sezonul propice să întâlniţi persoane noi şi interesante, perioada accea din an în care parcă te simţi mai vesel, mai energic, mai în viaţă decât deobicei.

Acum o săptămână l-am cunoscut şi în realitate pe village voice , dupa ce iniţial ne-am descoperit prin intermediul blogurilor, apoi prin facebook şi ... i'm happy! E un tip super, şi ador la el faptul că este spontan. Sâmbăta trecută am fost în Purple unde ne-am distrat pe cinste, dansând până am reuşit performanţa de a face febră musculară (una minoră, a trecut repede cu aspirină, nu vă îngrijoraţi :P), am ieşit în parc and other stuff ... i just love spending time with him. Vara asta va fi una wild & crazy! Yaay! So, c'monn, i wanna see more happy people! Vreau să văd mai mulţi oameni fericiţi, ţinându-se de mână pe stradă, zâmbind, râzând... it's summertime! be happy, be free, be you! live it to the full!

Daca prezervativele ar avea sponsori ...

i know, i know, sunt in urma tare cand vine vorba de chestii haioase de pe net, eu sunt printre ultimii care le descopera :p, insa zilele trecute am dat peste imaginea asta si am ras teribil.

Mulţumiri

Vorbeam zilele trecute cu C B Dimyon, probabil cea mai entuziastă şi plină de viaţă persoană pe care mi-a fost dat să întâlnesc până acum, şi printre multe alte subiecte am discutat şi despre faptul că niciunul dintre aşa zişii politicienii români nu numai că nu şi-au găsit timp să vină să ne susţină la marş, însă nici măcar nu s-au sinchisit să emită un comunicat de presă, de suport ... în fine, asta arata de fapt că ai noştri politicieni nu ştiu ce-i aia diplomaţia, ei pur şi simplu fiind nişte porci care stau şi se lăfăie cu salariile lor grase, platite din buzunarul nostru, pentru care nu fac absolut nimic. Dintotdeauna am considerat că ei ar trebui plătiţi în funcţie de activitatea lor, de câte proiecte legislative au scos, dar asta e altă discuţie ... Sper că această lipsă de implicare v-a deschis ochii şi veţi vota inteligent, atât la alegerile europarlamentare de săpt. viitoare, cât şi la cele prezidenţiale, care se apropie, însă despre asta vom mai vorbi la momentul oportun.

Totuşi, să ne întoarcem la titlu, probabil ca vă întrebaţi de ce am denumit postul "Mulţumiri". Ei bine, uite de ce: Au venit să ne susţină 4 ambasadori : ambasadorul Olandei- Jaap L. Werner, cel al Suediei - Mats Aberg, urmati de cel al Marii Britanii - Robin Barnett, şi al Cehiei - Petr Dokladal, şi 2 europarlamentari din Marea Britanie - Michael Caschman şi Franţa. Oamenii aceştia, nişte adevăraţi diplomaţi au găsit timp în agenda lor foarte încărcată să vină personal să ne susţină. Pe lângă aceştia Henri Paul, ambasador al Franţei a transmis un mesaj de sustinere pentru Asociatia Accept si pentru Festivalul GayFest. Aceşti oameni sunt cu adevărat diplomaţi şi merită tot respectul nostru, de aceea propun ca fiecare dintre noi sa le trimită câte un mail de mulţumire în care fiecare dintre noi să le transmitem recunoştinţa noastră pt. implicarea lor şi pentru tot ajutorul pe care ni l-au dat. Ar fi minunat ca în zilele următoare când îşi verifică mailurile să fie plăcut surprinşi de o mulţime de mailuri de mulţumire, aşa că haideţi, trimiteţi şi voi, la fel ca şi mine mulţumirile voastre, apoi cereţi şi prietenilor voştri să facă la fel!

Aveţi în continuare adresele oficiale de email pe care puteţi trimite mesajele voastre. Nu ezitaţi să le folosiţi.

PhDr. Petr DOKLÁDAL, Ambasadorul Republicii Cehe în România - bucharest@embassy.mzv.cz

Robin Barnett, Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti -  Press.Bucharest@fco.gov.uk

Michael Caschman, europarlamentar - michael.cashman@europarl.europa.eu

Mats Åberg, Ambasadorul Suediei la Bucureşti - ambassaden.bukarest@foreign.ministry.se 

Jaap L. Werner, Ambasadorul Olandei la Bucureşti - bkr@minbuza.nl

Bye-bye GayFest 2009

Şi uite-aşa s-a încheiat şi ediţia de anul acesta a GayFestului. O săptămână întreagă în care oricine, indiferent de orientarea lui sexuală a avut la dispoziţie o mulţime de evenimente culturale, care de care mai diverse: workshopuri, expoziţii foto, dezbateri, seri de film, seri de lectură, living library, concert de muzică clasică, party-uri şi, desigur, arhicunoscutul marş.

Celor care nu au vrut sau nu au putut din diverse motive să participe la niciunul dintre aceste evenimente le spun că au pierdut foarte mult, au pierdut o atmosferă superbă, au pierdut posibilitatea de a cunoaşte oameni cu adevărat pasionaţi de meseria pe care o practică, au pierdut momente cu adevărat unice.

Totuşi, chiar dacă nu aţi putut veni sa vedeţi expoziţiile foto din Verde Cafe şi Soho Lounge mai aveţi o şansă: puteţi accesa site-ul artistei fotograf Ana Dumitrescu şi vedea on-line atât cele două expoziţii, "Cupluri" şi "Generaţii" cât şi poze făcute la workshopul lui Lucian Dunăreanu - "Arta travestiului", dar şi poze de la seara de lectură cu Lorena Lupu - "Gay-side story".

Dacă nu aţi venit la marş aveţi pe internet o multitudine de poze, articole şi videoclipuri cu ce s-a întâmplat, însă din păcate nu puteţi simţi atmosfera superbă de anul acesta de la marş. Sper că v-am convins şi la anul o să văd feţe noi la GayFest 2010.

REALITATEA.NET - Homosexualii au defilat, pe 23 mai, pe străzile Capitalei, în cadrul Marşului Diversităţii

Letter to a phony guy (or should i say a coward one?)

Earth to B****! What happened? U didn't called me, u didn't text me, not even sent me an email! Should i understand that u only wanted some good fuck nights from me?  But why didn't u told me so from the start? Why were u a phony and didn't told me this in the mornin' after? Why were u a coward and didn't told me this in a message? Why r u still a coward and didn't contacted me since that Sunday? Well, shame on u, B****! u dissapointed me, but it had already passed, u r a closed chapter in my life and u will remain so for the rest of it!

The best thing u ever had,

Chris !

Long time no ... write. oh, and GAYFEST 2009 !!!

A trecut ceva timp de la ultima mea postare. Spre ruşinea mea singura explicaţie ar fi că am avut foarte puţin timp liber ca să postez, iar atunci când îl aveam nu aveam inspiraţie :p Ehh, dar hai să facem un mic sumar al întâmpălarilor petrecute în acest răstimp : uhm, a fost Paştele, dimpreună cu tradiţiile şi obiceiurile specifice fiecărei comunităţi din care facem parte; i met somebody, m-am simţit bine cu el, m-am cutremurat, eu şi jumatate din ţară cred ( it was a helpful experience), hmm, ce s-a mai întâmplat ... aa, acel somebody m-a dezamăgit, iar acum sunt, yet again, singurel :p. din fericire exista prieteni cu care să pot uita de faptul că încă n-am găsit un "special someone". 

Dar să lăsăm toate astea la o parte. The sunny dayz r back! Yaay! Săptămâna asta vom avea parte de un weekend prelungit, pt. că 1 mai cade vineri!! Yaay! Voi ce faceţi să sărbătoriţi? Cum veţi profita de acest weekend prelungit cu o zi? Eu încă nu m-am hotărât. :p

The GayFest week se apropie cu paşi repezi! Be prepared! Dintotdeauna mi-a plăcut "Săptămâna diversităţii", cum îmi place mie s-o numesc! Ce frumos ar fi dacă am avea parte de aşa ceva tot timpul anului: manifestări culturale, expoziţii foto, screening filme artistice & documentare, dezbateri, toate cu tematică LGBT! Aah, that will be Heaven! Însă, până una-alta mă bucur că există, anual , GayFest, şi îmi incarc bateriile aproape pt. tot anul. 

Fiţi mândri că an de an un grup semnificativ de oameni muncesc din greu să vă ofere o întreagă săptămână de acttivităţi culturale menite să atragă atenţia asupra drepturilor comunităţii LGBT! Militează şi tu împotriva discriminării persoanelor ce fac parte din comunitatea LGBT! Participă împreună cu prietenii tăi, str8, gay, bi-curious, indiferent cum ar fi ei la manifestări, vino la marş! Fă publicitate evenimentului pe internet, în cercul tau de cunoştinţe, trimite mesaje, anunţă lumea! Be out! Be proud! E dreptul tău!

A new blog !

Aseară am visat frumos şi astăzi am pus în aplicare ideea, astfel a luat naştere un nou bloguleţ, care sper că în viitor va creşte. Îl găsiţi la adresa http://makinglovemusic.blogspot.com/ .
Despre ce este vorba în propoziţie vă întrebaţi, ei bine întotdeauna am avut eu curiozitatea să ştiu ce ascultaţi şi voi în dormitor. „Care este fundalul muzical al plăcerilor voastre?” aceasta este întrebarea la care acest blog îşi propune să găsească răspunsul. Aşa că vă aştept cu mare drag propunerile voastre, sub orice formă: playlist, linkuri sau doar numele melodiei şi artistul pe adresa de mail feel.the.betch@hotmail.co.uk . Până data viitoare be safe & have fun!

It's hard to get me !

Nu sunt nici pe departe o persoană simplă. Sunt complex ... foarte complex ... şi cei care mă cunosc de mult timp ştiu foarte bine lucrul ăsta. Dacă eu sunt o persoană serioasă asta nu înseamnă neapărat că nu o să mă vezi niciodată în club sărutându-mă toată noaptea cu un tip pe care tocmai l-am cunoscut ... dacă eu gândesc de două ori înainte să fac un lucru asta nu înseamnă că din când în când nu las instinctul să mă conducă în acţiunile mele. Dacă spun că îmi plac câinii, asta nu înseamnă că urăsc pisicile. Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Cert este că eu mă pun în pielea omului înainte să-l judec, iar dacă începi să mă judeci din primele zile de când mă cunoşti, fără să mă întrebi ca să te pot lamuri înseamnă că nu ai ceea ce îţi trebuie pentru a deveni un prieten adevărat.

My New Purple Experience

Fusei şi eu aseară la marea redeschidere a celui mai mare club LGBT din Romania. Ce să zic, fuse drăguţ, pe alocuri frumos. Mă aşteptam la ceva şi mai şi, având în vedere tarifele puţin cam piperate. Veniră să ne (în)cânte şi cei de la Deep Central... atmosfera pot să zic că a fost ok. Ca şi notă, i-aş da un ... 7,5 din 10. Deh, până una-alta ne descurcăm cu ce avem. La mai mare!

Dezamăgit

uneori, oamenii nu sunt aşa cum par. când îi cunoşti par calzi şi afectuoşi, apoi devin nişte fiinţe reci şi necomunicative. de unde această discrepanţă? de ce ce nu putem fi noi înşine atunci când întâlnim persoane noi? de ce trebuie de fiecare data să ne ascundem sub o mască ce dispare a doua zi? oare voi gasi vreo dată pe cineva sincer atât cu mine, cât şi cu el însuşi? numai timpul deţine răspunsurile. depinde de el când le va şi dezvălui ...

Life. Real love.

Din ce este alcătuită viaţa noastră? Probabil fiecare dintre noi avem un răspuns diferit la această întrebare. Pentru mine viaţa arată ca un labirint. Un labirint cu mii de culoare, animat cu mii de oameni şi cu tot atâtea secrete. Cautând ieşirea dai peste fel şi fel de oameni, ajungi să vezi atâtea locuri pestriţe. Cu unii oameni te împrieteneşti, căutând împreună mistica ieşire, de alţii doar te loveşti, lăsându-i doar în urmă, toţi uniţi într-un scop unitar: găsirea ieşirii. La un moment dat, săturându-te să te tot plimbi în neştire pe culoarele întunecate ale labirintului te opreşti şi te gândeşti: oare chiar există această ieşire? Oare voi ajunge vre-o dată să o găsesc? din fericire îndată culoarul se luminează şi te întâlneşti cu companionii tăi, pornind iarăşi la drum şi povestind experienţele trăite. Ei bine viaţa poate fi o eternă căutare a adevaratei iubiri, însă chiar dacă nu o voi gasi nu voi avea vreun regret, pentru că ştiu că drumul făcut până a o găsi contează!

Random thoughts

afară e trist ... înnorat , plouă, ninge, iar plouă ... apoi soarele scapa din captivitate şi razele-i îmi incălzesc faţa. îl simt din nou aproape, însă ne desparte un ocean ... tristeţea se transformă în speranţă, speranţa în vis ... visez la altceva, evadez din universul realităţii, plutesc în eterul subconştientului, apoi un fior rece mă trezeste, deschid ochii şi dispare ... ascuns din nou acolo, departe de mine, luminând alte meleaguri ... însă ceva din mine îmi spune că va reveni ...şi mă va căuta din nou. ploaia se opreşte, odată cu gândurile mele, iar eu continui să-i duc dorul, privind melancolic în zare, sperând la o revedere ... zăresc doi porumbei ... iubirea mă înconjoară, insă este atât de departe ... lunch brake's over!, iar cruda realitate revine ... timpul va trece, se va însera, iar somnul mă va duce iar departe, acolo, la el ...

Prima postare.

oh my (P)cock mi-am creat blog! şi ce simplu a fost. în ultimii 2 ani am tot amânat momentul spunându-mi că nu am eu timp de aşa ceva. iar întreg procesul a durat mai puţin de 1 minut. de-acum încolo urmează partea mai dificilă, mai time-consuming, şi anume postările. sper să reuşesc măcar o dată la 2 săptămâni, dacă nu săptămânal să postez câte ceva. until the next time stay gorgeus & fabulously happy. kissez